Teatru în modul de luptă

Când urmărim în mass-media ceea ce se întâmplă în prezent în Ucraina vecină, când vedem și citim cum oamenii devin victimele unei invazii desfășurate cu o brutalitate extremă împotriva populației civile, pierzându-și viața, cum sute de mii de oameni continuă să fie strămutați, cultura și arta par complet inutile. Pentru că nu pot nici să ofere confort, cu atât mai puțin să protejeze sau chiar să salveze vieți, în fața crimelor ordonate de președintele Rusiei, Vladimir Putin. Un atac asupra teatrului din orașul Mariupol, acum în mare parte distrus, a ucis aproximativ 300 de persoane care se refugiaseră acolo. Ne gândim involuntar la un eseu al filozofului și sociologului Școlii de la Frankfurt, Theodor Adorno, din primii ani postbelici, care afirma că este barbar să scrii poezie după Auschwitz. Ulterior, acesta și-a revizuit declarația, cel puțin în parte.

Având în vedere actuala tragedie din Europa, teatrul trebuie să se întrebe din nou ce poate și ce ar trebui să facă. Ar trebui să se întrebe dacă își folosește pe de-a-ntregul posibilitățile de care dispune. Pentru că un lucru distinge teatrul de alte arte: este un loc de întâlnire între public și artiști, un loc al experienței împărtășite care depășește experiența individuală a lecturii unei cărți, de exemplu. Artiștii și publicul se întâlnesc, comunică într-un spațiu comun. Prin urmare, teatrul ar trebui să acorde atenție întrebărilor care preocupă societatea, ar trebui să fie capabil să formuleze aceste întrebări și să caute posibile răspunsuri. Teatrul are șansa de a transforma din nou societățile noastre individualizate într-o comunitate, fie și numai pentru o seară.

Dar dincolo de dorințe, de contemplații și de interpretări mai mult sau mai puțin profunde despre ce este și ce ar putea fi teatrul, Ucraina este cea care ne dă o lecție. În Lviv, în vestul țării, există un teatru care poartă numele poetei naționale ucrainene și a activistei feministe Lesya Ukrainka. Există un consens în cadrul ansamblului că teatrul poate schimba societatea dacă joacă piese din realitate. Nici un teatru din lume nu poate contracara artistic suferința actuală la care sunt expuși locuitorii țării, distrugerile. „Lesja” a preluat refugiați, a stivuit bunuri de primă necesitate, a repus în funcțiune adăpostul antiaerian și a pregătit cocktailuri Molotov. „Am învățat să le folosim”, spune directoarea teatrului, Olha Pushakovska. „Dacă este necesar, acționăm.” Acesta este un crez pe care teatrele din întreaga Europă ar putea să-l adopte.
Video: https://www.facebook.com/teatrulgerman/videos/712270066796269

Rudolf Herbert

Director adjunct artistic TGST