Imaginează-ți un grup de oameni care sunt invitați într-un loc cu o viziune specifică, clară: trăiesc și relaționează unul cu celălalt fără nicio judecată – în joc, empatie și respect. Fără să fie nevoiți să renunțe la unicitatea lor – nici la dorința lor de a se conecta. Teoria până acum. Cealaltă ușă: trecerea prin cealaltă ușă îți acordă libertatea de a experimenta cu propria identitate – un spațiu pentru a fi tu însuți. Corpul este pagina goală pe care societatea își gravează textile construite – cum gândim, cum ne comportăm și ce acceptăm ca normă. Aceasta piesă explorează posibilitatea ca atunci când corpul este dezbrăcat de straturile construite social, acesta are potențialul de a expune texte care sunt mai profund întrupate, dezvăluind un nucleu mai real care este departe de ceea ce este acceptabil din punct de vedere social. O creatură ambiguă. De-a lungul producției, corpul este considerat a fi un articol neterminat, evoluând în mod constant pentru a expune un Altul nou. Este de presupus că celălalt are potențialul de a contesta viziunile simpliste ca fiind încadrați în doar două binare: corect și greșit, femeie și barbat, acceptabil sau inacceptabil